Poezia Așteptă de Tudor Arghezi

AȘTEAPTĂ


Așteptă ca prin mîna umbrii să treacă lucrurile toate...
Velința cîmpului începe să se-nfășoare-n vale sul.
Tîrît de bivoli, plugul nopții va răsturna cetăți și sate
Și somnul le va strînge-n fînul și paiele dintr-un pătul.
Așteptă să-și scurteze drumul îndelungarea și să piară,
Să-ți fie stîncile de smirnă și pașii-n pietre ca de ceară,
Să se apropie vecia de noi și-n șesuri să se verse,
În vreme ce din Tabla Legii prind grai și rîndurile șterse.
Așteptă să se piardă viața, care ațîță și-nfioară,
Urîtul să se tupilească pr după șurile din curți,
Să-și puie și durerea noastră o coardă nouă la vioară
Și stîlpii granițelor negre să ți se-arate strîmbi și scurți.
Atuncea, în odăjdii albe, prin plopii paznici de hotare,
Vom strecura comoara spre ceruri mai nemuritoare.