Poezia Greierele de Tudor Arghezi

GREIERELE



A-nceput un greiere
Casa s-o cutreiere.
Șuieră
Și fluieră
Și să dormi nu te lasă ;
Parc-ar fi la el acasă.
Ducă-se în altă aia,
Că mi-a luat-o el odaia
Și mă bate la ureche
Struna lui de sîrmă veche.
De-o mai fi cum a-nceput,
Îmi iau traista și mă mut.
Ai văzut nerușinare ?
Sîmbătă, amiaza mare,
Fără nicio-nștiințare,
A venit, s-a instalat
Și s-a pus și pe cîntat.
Eu, ca omul așezat,
Nu pun mîna pe pian
Decît, rar, din an în an,
Pe oboi, sau clavecin :
Să nu supăr pe vecin -
Dar și-atuncea cu măsură
Și cu degetul la gură,
Cînt vreo polcă sau vreo horă,
Pîn' la anumită oră.
Nepoftitului din casă
Prea puțin de noi îi pasă.





Îl tot caut în zadar
Și nu dau de lăutar.
Dintr-un drîng cu limba frîntă,
El s-a pus pe chef și cîntă,
Undeva, printr-un ungher,
La umbrelă, la cuier ;
Îl aud de peste tot,
Și din podini și din pod,
Și nu mă pricep cum face
Că-l aud și-atuncea cînd tace.
De cinci ori am ațipit
Și de cinci ori m-a trezit
Oaspetele afurisit.
Mă frămînt, ascult, aștept
Cu dușmanul să dau piept,
Dar el, molcom și huihai,
Dă din cobză și din nai :
Ori că zgîrie pe scripcă,
Ori că rîcîie o șipcă,
Cîteodată pare, parcă,
Pe sticlete că-l încearcă
Sau că-ngînă pe departe
Pila-n ciob de sticle sparte,
C-are multe și destule
Și gîtleje, dar și scule.
Și... atunci ? am luat în gură
Apă, și cu-o stropitură
L-am scos dintr-o crăpătură.
Nimerisem subt perdea,
Într-un colț de dușumea.
Îl văzui, se scutura,
Și nu mai putea cînta.
Udă, leoarcă, răgușită,
Vocea-i moale e scîncită,
Și caricatura bearcă
A uitat să mai și meargă.
Mi se face, însă, milă
De făptura lui umilă.
Suferințele mă dor.
Eram gata să-l omor.
Să-l omor că de ce cîntă ?
Gîndul ăsta mă-nspăimîntă.
Știe oare, oarecine,
Viața lui de unde vine ?
Tot ce poate, orișiunde,
E să cînte ghiersuri ciunte,
Și cîtu-i de mititel
Numai gura e de el,
Ca o trîmbiță - și nu zici
C-are-n gușă zece muzici ?
Știe-atăta, vai săracul,
A cînta, - ca pitpalacul,
Și-are dreptul ticălos
Să nu cînte nici frumos.
Graiul lui e de-așa fel
Că-l pricep ai lui și el.
I-am prins trupul de un dram
Și i-am dat drumul pe geam,
Și-auzindu-l iar, de jos,
I-am urat : - ,,Mergi sănătos !”