Poezia Ascultă, Mulgătorule de Zăr... de Grigore Vieru

ASCULTĂ, MULGĂTORULE DE ZĂR...



Ascultă, mulgătorule de zăr
Și cocoșatul sub temenele!
Eu știu că stai ca viermele în măr
În miezul vorbei și suflării mele.




Eu știu. Deși-al minciunii păr rărit
Îl prinzi abil în vreo locală spelcă
Și cânți chiar graiul, cel de mărgărit,
Și-ți pui și vechea doină ca pestelcă.




O Iudă ești! Cu Iuda te compar
Ce, după ce mi-ai pustiit și cina,
Iubirii mele ce-o urăști barbar
Ca unei boli îi pipăi lung pricina.




Mi-o dat și la roentgen din când în când
Și-i cercetezi și măduva și coasta.
Iar eu mai cânt de maica și pământ -
Se cere oare voie pentru asta?!



Iar eu mai cânt! Nimica alt' nu cer!
Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasă
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumânarea liniștii pe masă.




De pace dornic sunt și de tărziu,
Ci flacăra se-agită a curmare.
Ascultă, omulețule, eu știu,
Eu știu că tu îmi sufli-n lumânare.