Poezia Întoarcere La Brazdă de Tudor Aeghezi

ÎNTOARCERE LA BRAZDĂ



Pămînt al țării mele și al meu,
Nu m-ai uitat ? E pasul meu. Sînt eu,
Cea mai nevrednică odraslă de plugar.
Primește-mă, preabunule, în brațe, la hotar.




Am hoinărit pînă la marea mare,
Peste mai multe rînduri de hotare,
Cu fluierul, cu cîinele-asmuțitul,
În brîu și cu tovarășul cuțitul.
C-am învățat din vreme, de la tata,
Să-l sufăr fără teacă și de luptă gata.




Am tras și eu în tine o brazdă, nu degeaba.
Mă asupra nevoia, mă-nghesuie graba.
Am pus altoaie-n spin și mărăcine.
Primește-mă, Pămîntule, cu bine.



Fusei un pom hoinar în lumea toată,
Cu poamele mai rumene cîte odată,
Simțindu-le din ramuri cum se coc
Și-ntinerit, dar trist de-atît noroc.
Mai ridicat cu poamele-n lumină,
Copacul mă durea din rădăcină,
Căci scînteiat de stelele streine,
Pămîntule de-acasă, ea rămăsese-n tine.

Poezia Fluture, Tu de Tudor arghezi

FLUTURE, TU




Fluture, tu, pe unde prin perdea
Putuși intra-n chilia mea ?
Ce știri mi-aduci din primăvară,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpînd te-ai și prins de părete,
Uitîndu-te la cărți și la caiete
Cu ochii-aprinși ca jarul de rubin.
Ai și tu o chemare ? Ai și tu un destin ?






Deschideți-i fereastra dintre ramuri
Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri.
Puiul luminii caută-ntr-afară.
Lovit în frunte poate să și moară,
Aci, în foișorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decît pe înserate vreo stea sau cîte-o floare.

Poezia Îngînare de Tudor Arghezi

ÎNGÎNARE




Ziua-nflorește-albastră, în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei trăsare-ncet și rece
Și, fragedă, lumină în sînul nopții trece.
Întregul cer se-așează la geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelelr-am durat.
Și-am privegheat cu ele pînă-n apusul lor.
Mă simt mai tînăr parcă și parcă mai curat,
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.


Cînd mi-a murit nădejdea și cînd a înviat ?

Poezia Parcă de Tudor Arghezi

PARCĂ




Închide cartea, rîndul ți se-ncurcă,
Nu mai deosebești ce urcă
Și scade-n seva ei,
Ori dacă gîndul cărții are trei
Corzi în arcuș, sau șapte,
Că s-a făcut și-n cartea asta noapte,
Ca și-n grădină și în casă,
Și gîndul cîntecului vrea să iasă
Și nimerește-n cîte părți,
Ca fluturele,-ntr-alte nopți, dintr-alte cărți.