Poezia Surîsule de Tudor Arghezi

SURÎSULE



Deodată, o clipită, tresari din nevăzut,
Ceva din licărirea unui surîs pierdut.
Al cui ai fost în lume, desprins și fără glas ?
Din cei pieriți, atîta, surîsul, ne-a rămas.




De unde cii să tulburi și te trimite cine
S-ajungi, trezit din moarte, tot proaspăt și la mine ?
Ești semn că din lumina ei stinsă-n curcubeie,
A dragostei, rămîne pribeagă o scînteie.
Surîdeți diafane, din dorurile mele,
Defuncte și mutate în cerul vostru, stele.

Poezia Surîsule de Tudor Arghezi

SURÎSULE



Deodată, o clipită, tresari din nevăzut,
Ceva din licărirea unui surîs pierdut.
Al cui ai fost în lume, desprins și fără glas ?
Din cei pieriți, atîta, surîsul, ne-a rămas.




De unde cii să tulburi și te trimite cine
S-ajungi, trezit din moarte, tot proaspăt și la mine ?
Ești semn că din lumina ei stinsă-n curcubeie,
A dragostei, rămîne pribeagă o scînteie.
Surîdeți diafane, din dorurile mele,
Defuncte și mutate în cerul vostru, stele.

Poezia Pe Un Prag de Tudor Arghezi

PE UN PRAG



Umblînd prin holde-o zi întreagă și-oprit în znopi cu seara-n loc,
Am scos din traistă cartea sfîntă în care zilele se-nsemnă,
Ca să citesc pe întuneric prin paginile ei de foc,
Și să zăresc ce mai rămîne ascuns în slove și mă-ndeamnă.
Îngenunchiat cu codrii-n spate, clădiți de stîlpnici și Icari,
Păream un paznic de la templu, culcat pe treapta de intrare,
Șoptindu-și rugăciunea nopții în cîntecele de stejari,
Cu ochii îndreptați la stele aprinse-n munți ca pe altare.

Poezia Pe Un Prag de Tudor Arghezi

PE UN PRAG



Umblînd prin holde-o zi întreagă și-oprit în znopi cu seara-n loc,
Am scos din traistă cartea sfîntă în care zilele se-nsemnă,
Ca să citesc pe întuneric prin paginile ei de foc,
Și să zăresc ce mai rămîne ascuns în slove și mă-ndeamnă.
Îngenunchiat cu codrii-n spate, clădiți de stîlpnici și Icari,
Păream un paznic de la templu, culcat pe treapta de intrare,
Șoptindu-și rugăciunea nopții în cîntecele de stejari,
Cu ochii îndreptați la stele aprinse-n munți ca pe altare.