Poezia Ascultați Măi Copii de Grigore Vieru

ASCULTAȚI MĂI COPII




Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori.
Tună iarna și plouă,
Ninge vara pe fori.
Lucruri ciudate detot
Se-ntâmplă pe glob!




Crește-n balcon mărarul,
Acolo albina și stupul.
Se amendează acel
Care trage în lup.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob.




Scot unii miere, miere
Din iarba veninului.
Se șterg picioarele
De preșul vecinului.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Se vinde aer curat,
Se trage cu pușca în nor,
Unii nu se pot lăsa de fumat,
Alții își lasă țara ușor.
Șucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!



Împunsă-i de țeava puștii
Chitara lui Hara în omoplaț.
Nu se mai fură fete -
Se fură bărbați.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Multe azi se întâmplă
În lumea cea pământească:
Cel vârstnic de copilărește.
Copii nu vor să se nască.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!



Armele-n lume, armele
Se răspândesc ca ciuma,
Periculoasă devine pădurea,
Periculoasă și Luna.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Sunt fântâni secrete
Din care bea numai tunul.
Cred că ascunde ceva
După coadă păunul.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Cred că e ceva montat
Și-n floarea aprilului.
Unicul loc linițtit
E ochiul copilului.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!




I se descarcă omului
Bombele în fața porții.
În lupta pentru pace sunt
Mobilizați copiii și morții.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




,,Ascultați, măi copii!” -
Tot strigă spicul pe deal.
Dar nu mai e ascultat
Bunicul cel mondial.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Gonit ca un iepure, bietul,
De jos, din stea,
Pământul nu mai știe
În care parte s-o ia.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!





Latră câinii, gonașii
Răcnesc pe văi un bubuit,
Se-ntunecă văile lumii.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Nu, încă nu s-a tras
Din groaznice arme -
Pur și simplu, s-a rupt
Inima mamei.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!

Poezia Ascultați Măi Copii de Grigore Vieru

ASCULTAȚI MĂI COPII




Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori.
Tună iarna și plouă,
Ninge vara pe fori.
Lucruri ciudate detot
Se-ntâmplă pe glob!




Crește-n balcon mărarul,
Acolo albina și stupul.
Se amendează acel
Care trage în lup.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob.




Scot unii miere, miere
Din iarba veninului.
Se șterg picioarele
De preșul vecinului.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Se vinde aer curat,
Se trage cu pușca în nor,
Unii nu se pot lăsa de fumat,
Alții își lasă țara ușor.
Șucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!



Împunsă-i de țeava puștii
Chitara lui Hara în omoplaț.
Nu se mai fură fete -
Se fură bărbați.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Multe azi se întâmplă
În lumea cea pământească:
Cel vârstnic de copilărește.
Copii nu vor să se nască.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!



Armele-n lume, armele
Se răspândesc ca ciuma,
Periculoasă devine pădurea,
Periculoasă și Luna.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Sunt fântâni secrete
Din care bea numai tunul.
Cred că ascunde ceva
După coadă păunul.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Cred că e ceva montat
Și-n floarea aprilului.
Unicul loc linițtit
E ochiul copilului.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!




I se descarcă omului
Bombele în fața porții.
În lupta pentru pace sunt
Mobilizați copiii și morții.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




,,Ascultați, măi copii!” -
Tot strigă spicul pe deal.
Dar nu mai e ascultat
Bunicul cel mondial.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Gonit ca un iepure, bietul,
De jos, din stea,
Pământul nu mai știe
În care parte s-o ia.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!





Latră câinii, gonașii
Răcnesc pe văi un bubuit,
Se-ntunecă văile lumii.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!




Nu, încă nu s-a tras
Din groaznice arme -
Pur și simplu, s-a rupt
Inima mamei.
Lucruri stranii detot
Se-ntâmplă pe glob!

Poezia Metafora de Grigore vieru

METAFORA




Beau miedul Soarelui
Din cupa de aur.
Bună dimineața, ,,miere de râu
Cu prudul de grâu!”



Întors în anii copii, călărec
Calul mărului către cocori
Până trupul său
Se uple de-o albă și sfântă
Sudoare: de flori.
Mă uit
Cum fire de-argint, lichide,
Leagă cerul de pământ.




Admir mireasa
Teiului înflorit:
Albina.
La fel și rotunda planetă
A florii-soarelui
Cu cea mai deasă și calmă,
Cu cea mai cucernică și unită
Populație.




Văd iarba de vânt speriată
Și surând unei dulci amintiri.
O fac să necheze
Pe cea care mi-e dragă
Și nu e în tot nesfîrșitul
Cântec mai minunat:
Mi-ha! Mi-ha!




Sălbăticiuni mici și dragi,
Îmi arunc în apă copiii,
În adâncă, strălimpedea
Să Văd cum înoată.




În drum spre oraș
Venind de la ai mei cei ai âărânei,
Îmi las capul
Pe caldul obraz al pâinii
Coaptă de sora
Și simt cum somnul mă fură.




Îmi las pe genunchi
Ostenitele brațe spre seară
Ca două ramuri tăioase de brad
Care-au arat
Omătul sălbatic pe munți,
Vijelia.
Bucurii simple,
Dar care dorul de viață-mi aprind.




Și nu este moarte!
Pur și simplu, cad frunzele
Spre a ne vedea mai bine
Când suntem departe.

Poezia Metafora de Grigore vieru

METAFORA




Beau miedul Soarelui
Din cupa de aur.
Bună dimineața, ,,miere de râu
Cu prudul de grâu!”



Întors în anii copii, călărec
Calul mărului către cocori
Până trupul său
Se uple de-o albă și sfântă
Sudoare: de flori.
Mă uit
Cum fire de-argint, lichide,
Leagă cerul de pământ.




Admir mireasa
Teiului înflorit:
Albina.
La fel și rotunda planetă
A florii-soarelui
Cu cea mai deasă și calmă,
Cu cea mai cucernică și unită
Populație.




Văd iarba de vânt speriată
Și surând unei dulci amintiri.
O fac să necheze
Pe cea care mi-e dragă
Și nu e în tot nesfîrșitul
Cântec mai minunat:
Mi-ha! Mi-ha!




Sălbăticiuni mici și dragi,
Îmi arunc în apă copiii,
În adâncă, strălimpedea
Să Văd cum înoată.




În drum spre oraș
Venind de la ai mei cei ai âărânei,
Îmi las capul
Pe caldul obraz al pâinii
Coaptă de sora
Și simt cum somnul mă fură.




Îmi las pe genunchi
Ostenitele brațe spre seară
Ca două ramuri tăioase de brad
Care-au arat
Omătul sălbatic pe munți,
Vijelia.
Bucurii simple,
Dar care dorul de viață-mi aprind.




Și nu este moarte!
Pur și simplu, cad frunzele
Spre a ne vedea mai bine
Când suntem departe.