Poezia Această Pâine de Grigore Vieru

ACEASTĂ PÂINE




Această pâine rotundă
Crește pe apă
Ca floarea de lotus -
Pe apa sudorii noastre.




Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.




Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreț.

Poezia Această Pâine de Grigore Vieru

ACEASTĂ PÂINE




Această pâine rotundă
Crește pe apă
Ca floarea de lotus -
Pe apa sudorii noastre.




Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.




Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreț.

Poezia Sfântul de Grigore Vieru

SFÂNTUL



Vroia să mângâie cu palma
Părul femeii.
Dar îi rămaseră mâinile
Pe câmpul de luptă.




Vroia să ia plugul
Din brațele ei
Și coasa.



Privind cum obosește ea,
El singur obosea.




Vroia seara
Să-și lase pe genunchi
Mâinile.





Vroia uneori să izbească
Cu pumnul în masă.
Vroia să arunce
Milostivirea cazonă,
Nu putea primi ceva
Nemuncit cu mâinile sale.



Vroia să-și ducă mâna
Șa inimă.


Era sfânt.

Poezia Sfântul de Grigore Vieru

SFÂNTUL



Vroia să mângâie cu palma
Părul femeii.
Dar îi rămaseră mâinile
Pe câmpul de luptă.




Vroia să ia plugul
Din brațele ei
Și coasa.



Privind cum obosește ea,
El singur obosea.




Vroia seara
Să-și lase pe genunchi
Mâinile.





Vroia uneori să izbească
Cu pumnul în masă.
Vroia să arunce
Milostivirea cazonă,
Nu putea primi ceva
Nemuncit cu mâinile sale.



Vroia să-și ducă mâna
Șa inimă.


Era sfânt.