Poezia O Linie Dreaptă de Ana Blandiana

O LINIE DREAPTĂ




O linie dreaptă, atît,
O linie sigură
Între cele două părți ale paginii
Și posibilitatea de a spune :
De o parte sau de alta.
Dar nu, hîrtia suge,
Locul liniei îl ia o colonie
De rîme tîrîndu-se
Dintr-o parte într-alta
Prin pămîntul arat de peniță,
Tremurătoare și nehotărîte,
Dar răzbătînd,
Dizolvînd granița și cerneala.
Morala :
Nu-l întreba pe călău
Diferența între bine și rău.

Poezia O Linie Dreaptă de Ana Blandiana

O LINIE DREAPTĂ




O linie dreaptă, atît,
O linie sigură
Între cele două părți ale paginii
Și posibilitatea de a spune :
De o parte sau de alta.
Dar nu, hîrtia suge,
Locul liniei îl ia o colonie
De rîme tîrîndu-se
Dintr-o parte într-alta
Prin pămîntul arat de peniță,
Tremurătoare și nehotărîte,
Dar răzbătînd,
Dizolvînd granița și cerneala.
Morala :
Nu-l întreba pe călău
Diferența între bine și rău.

Poezia Prin Neființă de Ana Blandiana

PRIN NEFIINȚĂ




Purtînd în loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire
Și ochiul meu, care acum o vede,
Nu de formase încă s-o admire ;




Deci fără martori, ca un gînd, treceau
Atît de lin că nu clinteau vreun ram
Și nu sfîrșeau de-a trece-n timp ce eu
Căzînd din vîrstă-n vîrstă îi priveam.




Păsări dormeau pe fruntea lor în crengi
Și-n lunecare gîngureau ușor,
Fără să se trezească, dar simțindu-mi
Prezența tulburată-n viitor,





Cum îi așteaptă pretinzînd dovezi,
Cum îi contemplă fără să îi creadă
Că poartă-n frunte crengi cu flori și trec
Prin neființa fără de tăgadă...

Poezia Prin Neființă de Ana Blandiana

PRIN NEFIINȚĂ




Purtînd în loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire
Și ochiul meu, care acum o vede,
Nu de formase încă s-o admire ;




Deci fără martori, ca un gînd, treceau
Atît de lin că nu clinteau vreun ram
Și nu sfîrșeau de-a trece-n timp ce eu
Căzînd din vîrstă-n vîrstă îi priveam.




Păsări dormeau pe fruntea lor în crengi
Și-n lunecare gîngureau ușor,
Fără să se trezească, dar simțindu-mi
Prezența tulburată-n viitor,





Cum îi așteaptă pretinzînd dovezi,
Cum îi contemplă fără să îi creadă
Că poartă-n frunte crengi cu flori și trec
Prin neființa fără de tăgadă...