Poezia Fără Nume de Ana Blandiana

FĂRĂ NUME




Ceva
( Nu am destulă putere
Să spun cineva )
Va pune totuși cîndva capăt
Coșmarului ce pare nesfîrșit.
Vom încerca atunci
Să înțelegem
Cum am căzut în somn,
Cît am dormit
Și cum am fost în stare
Să visăm
Atăt de monstruoase forme.
Metabolismul nostru e de vină ?
Treumatismele enorme
Pe care în copilărie le-am trăit ?
Sau poate nici nu aparține vieții
Misterioasa spaimelor toxină ?
Cîndva ne vom trezi
Și-o să ne pară
C-am fost în moarte și c-am revenit.

Poezia Fără Nume de Ana Blandiana

FĂRĂ NUME




Ceva
( Nu am destulă putere
Să spun cineva )
Va pune totuși cîndva capăt
Coșmarului ce pare nesfîrșit.
Vom încerca atunci
Să înțelegem
Cum am căzut în somn,
Cît am dormit
Și cum am fost în stare
Să visăm
Atăt de monstruoase forme.
Metabolismul nostru e de vină ?
Treumatismele enorme
Pe care în copilărie le-am trăit ?
Sau poate nici nu aparține vieții
Misterioasa spaimelor toxină ?
Cîndva ne vom trezi
Și-o să ne pară
C-am fost în moarte și c-am revenit.

Poezia În Jar de Ana Blandiana

ÎN JAR



Ardeți satele, strigă Crișan,
Ardeți satele care nu se ridică,
Faceți-le holde mănoase de foc
Să rodească neascultarea prin vreme,
Să se stîrpească ultimul sîmbur de frică,
Înălțați biserici de flăcări în loc
Și cîntați în ele blesteme !




Ardeți satele, strigă Cloșca,
Ardeți satele care nu se răscoală,
Să se mistuie toată răbdarea din ele,
Nici un fir de umilință să nu mai poată-ncolți,
Înălțați din flăcări pînă la nouri castele
Și locuiți-le cu îndrăzneală
În veacul veacurilor vii !




Numai Horia tace și se uită în jar :
Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...

Poezia În Jar de Ana Blandiana

ÎN JAR



Ardeți satele, strigă Crișan,
Ardeți satele care nu se ridică,
Faceți-le holde mănoase de foc
Să rodească neascultarea prin vreme,
Să se stîrpească ultimul sîmbur de frică,
Înălțați biserici de flăcări în loc
Și cîntați în ele blesteme !




Ardeți satele, strigă Cloșca,
Ardeți satele care nu se răscoală,
Să se mistuie toată răbdarea din ele,
Nici un fir de umilință să nu mai poată-ncolți,
Înălțați din flăcări pînă la nouri castele
Și locuiți-le cu îndrăzneală
În veacul veacurilor vii !




Numai Horia tace și se uită în jar :
Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...