ÎN JAR
Ardeți satele, strigă Crișan,
Ardeți satele care nu se ridică,
Faceți-le holde mănoase de foc
Să rodească neascultarea prin vreme,
Să se stîrpească ultimul sîmbur de frică,
Înălțați biserici de flăcări în loc
Și cîntați în ele blesteme !
Ardeți satele, strigă Cloșca,
Ardeți satele care nu se răscoală,
Să se mistuie toată răbdarea din ele,
Nici un fir de umilință să nu mai poată-ncolți,
Înălțați din flăcări pînă la nouri castele
Și locuiți-le cu îndrăzneală
În veacul veacurilor vii !
Numai Horia tace și se uită în jar :
Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...