Poezia Liant de Ana Blandiana

LIANT


Ce ne lipsește ? Ce liant
A fost sustras de la-nceputuri
Nisipului ce face valuri
Redesenate de-orice vînt,
Sau ce mortar fără de care
Zidul se-nalță spre neant,
Ca să se năruie grăbit
De presințirea unui gînd ?
Ce ne lipsește ? Doar petale
Ce nu se strîng într-o corolă,
Și numai fire lungi de lînă
Ce nu pot țese un covor,
Și pietre vîjîind prin aer
Nestrînse într-o baricadă,
Doar disperări desperecheate
Și conservate în umor.
( Ca niște foetuși otrăviți
De chiar metabolismul mamei
Și puși în spirt - dovezi și monstre -
A vieții scurse fără rost )
Ce ne lipsește ? Clei de oase
Frînte pe roată, un cuvînt
Intraductibil în sfîrșitul
Unde noi înșine am fost.

Poezia Liant de Ana Blandiana

LIANT


Ce ne lipsește ? Ce liant
A fost sustras de la-nceputuri
Nisipului ce face valuri
Redesenate de-orice vînt,
Sau ce mortar fără de care
Zidul se-nalță spre neant,
Ca să se năruie grăbit
De presințirea unui gînd ?
Ce ne lipsește ? Doar petale
Ce nu se strîng într-o corolă,
Și numai fire lungi de lînă
Ce nu pot țese un covor,
Și pietre vîjîind prin aer
Nestrînse într-o baricadă,
Doar disperări desperecheate
Și conservate în umor.
( Ca niște foetuși otrăviți
De chiar metabolismul mamei
Și puși în spirt - dovezi și monstre -
A vieții scurse fără rost )
Ce ne lipsește ? Clei de oase
Frînte pe roată, un cuvînt
Intraductibil în sfîrșitul
Unde noi înșine am fost.

Poezia Clio de Ana Blandiana

CLIO



Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri,
Timp ce devine istorie
Doar putrezind,
Goana aceasta spre moarte
Lipsită de frîu și rușine
Din care crime-n stindarde
Și pași de paradă descind.




Clipe-așa blînde în parte
Strînse în haite sînt fiare
Din leșul cărora stăpînul
Clădește apoi piramide,
Stăpînul gîndind el în locul
Celor uciși de gîndesc
Și mult mai cinstit
Cînd ucide.




Îndepărtează de mine
Cupa cu spermă-a puterii,
Zeiță-ncleiată în sînge,
Drapată decent în grafit -




Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri
Ca-ntr-o clepsidră ce-nchide
Eresul fără sfîrșit.

Poezia Clio de Ana Blandiana

CLIO



Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri,
Timp ce devine istorie
Doar putrezind,
Goana aceasta spre moarte
Lipsită de frîu și rușine
Din care crime-n stindarde
Și pași de paradă descind.




Clipe-așa blînde în parte
Strînse în haite sînt fiare
Din leșul cărora stăpînul
Clădește apoi piramide,
Stăpînul gîndind el în locul
Celor uciși de gîndesc
Și mult mai cinstit
Cînd ucide.




Îndepărtează de mine
Cupa cu spermă-a puterii,
Zeiță-ncleiată în sînge,
Drapată decent în grafit -




Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri
Ca-ntr-o clepsidră ce-nchide
Eresul fără sfîrșit.