Poezia Clio de Ana Blandiana

CLIO



Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri,
Timp ce devine istorie
Doar putrezind,
Goana aceasta spre moarte
Lipsită de frîu și rușine
Din care crime-n stindarde
Și pași de paradă descind.




Clipe-așa blînde în parte
Strînse în haite sînt fiare
Din leșul cărora stăpînul
Clădește apoi piramide,
Stăpînul gîndind el în locul
Celor uciși de gîndesc
Și mult mai cinstit
Cînd ucide.




Îndepărtează de mine
Cupa cu spermă-a puterii,
Zeiță-ncleiată în sînge,
Drapată decent în grafit -




Cădere de frunze grăbite
Să se întoarcă pe ramuri
Ca-ntr-o clepsidră ce-nchide
Eresul fără sfîrșit.