Poezia Gol Sfîșiat de Ana Blandiana

GOL SFÎȘIAT




Putere de-a alege
Între a fi implicat
Și a fi singur,
Curaj de-a opta
Între suferința țipătului
Și cea a tăcerii,
Forță în stare să se hotărască
Între fuga în afară
Și fuga înlăuntru,
Tu stăpînești universul
În care
Stelele ard
De nehotărîre.
Gol sfîșiat în două,
Eternitate duală
De unde
Cad jumătăți de rachete
Și ciosvîrte de îngeri.

Poezia Gol Sfîșiat de Ana Blandiana

GOL SFÎȘIAT




Putere de-a alege
Între a fi implicat
Și a fi singur,
Curaj de-a opta
Între suferința țipătului
Și cea a tăcerii,
Forță în stare să se hotărască
Între fuga în afară
Și fuga înlăuntru,
Tu stăpînești universul
În care
Stelele ard
De nehotărîre.
Gol sfîșiat în două,
Eternitate duală
De unde
Cad jumătăți de rachete
Și ciosvîrte de îngeri.

Poezia Cînticul Gintei Latine de Vasile Alecsandri

CÎNTICUL GINTEI LATINE



Latina gintă e regină
Între-ale lumei ginte mari ;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreț îndreaptă pașii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsînd lumină-n urma ei.




Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor ;
Străinu-n cale-i se înclină
Și pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zîmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.





Latina gintă are parte
De-ale pămîntului comori
Și mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori,
Dar e teribilă-n mănie
Cînd brațul ei liberator
Lovește-n cruda tiranie
Și luptă pentru-al său onor.




În ziua cea de judecată,
Cînd față-n cer ce Domnul sfînt,
Latina ginta-n fi-ntrebată
Ce au făcut pe-acest pămînt ?
Ea va răspunde sus și tare :
,,O ! Doamne,-n lume cît am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat !”


Mircești 18 mai 1878

Poezia Cînticul Gintei Latine de Vasile Alecsandri

CÎNTICUL GINTEI LATINE



Latina gintă e regină
Între-ale lumei ginte mari ;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreț îndreaptă pașii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsînd lumină-n urma ei.




Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor ;
Străinu-n cale-i se înclină
Și pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zîmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.





Latina gintă are parte
De-ale pămîntului comori
Și mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori,
Dar e teribilă-n mănie
Cînd brațul ei liberator
Lovește-n cruda tiranie
Și luptă pentru-al său onor.




În ziua cea de judecată,
Cînd față-n cer ce Domnul sfînt,
Latina ginta-n fi-ntrebată
Ce au făcut pe-acest pămînt ?
Ea va răspunde sus și tare :
,,O ! Doamne,-n lume cît am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat !”


Mircești 18 mai 1878