CÎNTICUL GINTEI LATINE
Latina gintă e regină
Între-ale lumei ginte mari ;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreț îndreaptă pașii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsînd lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor ;
Străinu-n cale-i se înclină
Și pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zîmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
Latina gintă are parte
De-ale pămîntului comori
Și mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori,
Dar e teribilă-n mănie
Cînd brațul ei liberator
Lovește-n cruda tiranie
Și luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Cînd față-n cer ce Domnul sfînt,
Latina ginta-n fi-ntrebată
Ce au făcut pe-acest pămînt ?
Ea va răspunde sus și tare :
,,O ! Doamne,-n lume cît am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat !”
Mircești 18 mai 1878
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...