CUZA VODĂ
Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei
Și-n pace luînd calea augustă-a nemurirei,
O ! scump amic, domn mare, o ! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare !
O clipă apărut-ai în plaiul veciniciei
Și vecinice mari fapte lasat-ai României,
Nălțînd din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire și sacra Libertate.
Ca norul plin de mană ce trece și revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Și, stînd apoi deoparte, în urma lui privește
Cum brazda se deschide și cîmpul înflorește,
Așa și tu din ceruri ai dulcea mîngîiere
Să vezi a țării tale frumoasă renviere,
Tu, ce-i stîrpit cu sceptrul, unealtă de rodire,
Din suflete și cîmpuri sămînța de șerbire,
Acum te odihnește gustînd eterna pace
În taina maiestoasă a morții care tace,
Lăsînd o lume-ntreagă la tine să gîndească
Ș-a ta legendă, Cuza ! cu fală s-o rostească...
Sînt nume destinate ca numele tău mare,
Să steie neclintite pe-a Timpului hotare
Și vecinic să răspîndă o falnică lumină
Pe seculii ce-n umbră, trecînd, li se închină !
Ruginoasa 1875
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...