Poezia Amurg În Deltă de Ion Pillat

AMURG ÎN DELTĂ




Cît vezi cu ochiul, verde, păpurișul
Se-ndoaie-n vîntul serii, foșnitor.
Din cînd în cînd și-arată luminișul
Un ochi de apă moartă. Un cocor




Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfîșietor de trist scîncind,
Sau cai tătari, dînd roată fără frică,
Sălbăticiți, nechează pe un grind.




Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenușiu îl împînzesc.




Vaporul taie noaptea șoptitoare,
Și valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Cînd cele cinci coline cresc în zare,
De aur vînăt cum e pruna.

Poezia Amurg În Deltă de Ion Pillat

AMURG ÎN DELTĂ




Cît vezi cu ochiul, verde, păpurișul
Se-ndoaie-n vîntul serii, foșnitor.
Din cînd în cînd și-arată luminișul
Un ochi de apă moartă. Un cocor




Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfîșietor de trist scîncind,
Sau cai tătari, dînd roată fără frică,
Sălbăticiți, nechează pe un grind.




Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenușiu îl împînzesc.




Vaporul taie noaptea șoptitoare,
Și valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Cînd cele cinci coline cresc în zare,
De aur vînăt cum e pruna.

Poezia Călișarii de Ion Pillat

CĂLUȘARII


Potop se revarsă pe luncă seninul.
Să frigem iar mielul hoțește, pelinul
Să-l bem sub umbrare de frunze prin care
Lumină de soare se cerne-n pahare.




Iubito, îmi adă urciorul cu vin -
Din vremuri vătrîne ca basmul sabin,
Să-mi chemi în poiană la umbră de-arțari,
Cu regele mut, cei cinci călușari.




Se-nșiră cu steagul ; cu toți de o dată
Pornesc, stînd pe loc, o fugă ciudată.
Piciorul lor, iute cum e căprioara,
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.




În alb cinci mesteacăni se leagănă-n vînt.
Stă mortul lor rege întins pe pămînt,
Și-n juru-i se strîng și iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.




Acuma, spre seară e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din creștet la glezne,
Cinci flăcări lumina o scad și o suie,
În umbră stingînd-o pe vreo cărăruie.




E goală poiană, e gol și paharul.
Azvîrle iar noaptea cu stele zarul.
M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin -
Iubito, îmi adă urciorul cu vin.

Poezia Călișarii de Ion Pillat

CĂLUȘARII


Potop se revarsă pe luncă seninul.
Să frigem iar mielul hoțește, pelinul
Să-l bem sub umbrare de frunze prin care
Lumină de soare se cerne-n pahare.




Iubito, îmi adă urciorul cu vin -
Din vremuri vătrîne ca basmul sabin,
Să-mi chemi în poiană la umbră de-arțari,
Cu regele mut, cei cinci călușari.




Se-nșiră cu steagul ; cu toți de o dată
Pornesc, stînd pe loc, o fugă ciudată.
Piciorul lor, iute cum e căprioara,
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.




În alb cinci mesteacăni se leagănă-n vînt.
Stă mortul lor rege întins pe pămînt,
Și-n juru-i se strîng și iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.




Acuma, spre seară e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din creștet la glezne,
Cinci flăcări lumina o scad și o suie,
În umbră stingînd-o pe vreo cărăruie.




E goală poiană, e gol și paharul.
Azvîrle iar noaptea cu stele zarul.
M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin -
Iubito, îmi adă urciorul cu vin.