Poezia Cireșar de Ion Pillat





CIREȘAR 



Deschide poarta lunii cu coșul de cireși !
S-au îmbrăcat cireșii în roșile cămeși


Și zarea în lumină de aur în spre seară.
Auzi cum cîntă-n luncă, lung, roata de la moară !


Arinii ei din sita ușoară de frunziș
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiș


Și săgetînd penumbra la stăvilarul morii
Se-alungă rîndunele și fulgeră prigorii.


Călare vii în voie pe bunul buiestraș
Pe care iarba-n margini pe șanț s-o pască-l lași.


Ți-au cunoscut prin ramuri mari pălăria moale
Și-n drum își dau binețe cosași ce merg la vale,


Dar te gîndești la fata morarului, ce are
Obraz ca pîinea rumen și-n păr mălai de soare.


Te-așteaptă colo-n umbra cea verde sub arțari -
A alergat și-și ține cu mîna sînii tari


Și mici ce bat odată din două aripi sub
Cămașe, cum ar bate aripi un hulub.


Nici numele, nici neamul nu-l știi - știi că și-e dragă :
Cu drag îi culegi gura gustoasă ca o fragă,


Și-un trup cu miros proaspăt de proapăt măciniș
Pe malul gîrlei limpezi se lasă pe prundiș.


Se duce - fata s-a duce ca și ea.
Copita-și bate murgul ce nu mai vrea să stea,


Încaleci, îi dai drumul, scapi frîu-n pumnii tăi -
Te duci prin grîul serii cu cîntec de cîrstei.





Poezia Cireșar de Ion Pillat





CIREȘAR 



Deschide poarta lunii cu coșul de cireși !
S-au îmbrăcat cireșii în roșile cămeși


Și zarea în lumină de aur în spre seară.
Auzi cum cîntă-n luncă, lung, roata de la moară !


Arinii ei din sita ușoară de frunziș
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiș


Și săgetînd penumbra la stăvilarul morii
Se-alungă rîndunele și fulgeră prigorii.


Călare vii în voie pe bunul buiestraș
Pe care iarba-n margini pe șanț s-o pască-l lași.


Ți-au cunoscut prin ramuri mari pălăria moale
Și-n drum își dau binețe cosași ce merg la vale,


Dar te gîndești la fata morarului, ce are
Obraz ca pîinea rumen și-n păr mălai de soare.


Te-așteaptă colo-n umbra cea verde sub arțari -
A alergat și-și ține cu mîna sînii tari


Și mici ce bat odată din două aripi sub
Cămașe, cum ar bate aripi un hulub.


Nici numele, nici neamul nu-l știi - știi că și-e dragă :
Cu drag îi culegi gura gustoasă ca o fragă,


Și-un trup cu miros proaspăt de proapăt măciniș
Pe malul gîrlei limpezi se lasă pe prundiș.


Se duce - fata s-a duce ca și ea.
Copita-și bate murgul ce nu mai vrea să stea,


Încaleci, îi dai drumul, scapi frîu-n pumnii tăi -
Te duci prin grîul serii cu cîntec de cîrstei.





George Coșbuc Biografie





GEORGE COȘBUC BIOGRAFIE

( 20 septembrie 1866 - 9 mai 1918 )



George Coșbuc s-a născut în satul Hordou ( care azi îi poartă numele ),
din județul Bidtrița-Năsăud.
Învață să citească încă la vîrsta fragedă de 5 ani.
A fost al optulea copil din cei 14 copii ai preotului greco-catolic
Fiul lui Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica unui unui preot greco-catolic.
Copilăria și-o petrece în satul natal ( Hordou ).
Școala primară o începe în toamna anului 1871, și din motive de sănătate
le întrerupe după clasa 1- a. Pentru clasele 2 și 3 urmează cursurile școlii din Telciu.
1884 ia bacalaureatul, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884 se înscrie
la Facultatea de Filosofie și Litere a Universități maghiare din cluj.
Prima poezie a publicat-o la vîrsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal.
1886 din cauza banilor și a sănătăți precare nu mai figurează printre studenți clujeni.
1887 începe să lucreze ca redactor la revista Tribuna.
1887 George Coșbuc ajunge la Sibiu unde rămîne pînă în 1889.
1887-1889 cît a stat la revista Tribuna alături de I. Slavici
a scos poemul Nunta Zamfirei. fiind destul de bun.
1889 Revista Tribuna a trecut la desfințare de posturi printre care și George Coșbuc.
1893 îi apare volumul de versuri numinduse Balade și Idile.
1895 s-a căsătorit cu Elena sora editorului C. Sfetea, și în acelaș an s-a
născut primul si unicul copil Alexandru.
1915 moare fiu poetului ( Alexandru ) într-un accident de mașină.
La 9 mai 1918 poetul George Coșbuc moare la București.











George Coșbuc Biografie





GEORGE COȘBUC BIOGRAFIE

( 20 septembrie 1866 - 9 mai 1918 )



George Coșbuc s-a născut în satul Hordou ( care azi îi poartă numele ),
din județul Bidtrița-Năsăud.
Învață să citească încă la vîrsta fragedă de 5 ani.
A fost al optulea copil din cei 14 copii ai preotului greco-catolic
Fiul lui Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica unui unui preot greco-catolic.
Copilăria și-o petrece în satul natal ( Hordou ).
Școala primară o începe în toamna anului 1871, și din motive de sănătate
le întrerupe după clasa 1- a. Pentru clasele 2 și 3 urmează cursurile școlii din Telciu.
1884 ia bacalaureatul, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884 se înscrie
la Facultatea de Filosofie și Litere a Universități maghiare din cluj.
Prima poezie a publicat-o la vîrsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal.
1886 din cauza banilor și a sănătăți precare nu mai figurează printre studenți clujeni.
1887 începe să lucreze ca redactor la revista Tribuna.
1887 George Coșbuc ajunge la Sibiu unde rămîne pînă în 1889.
1887-1889 cît a stat la revista Tribuna alături de I. Slavici
a scos poemul Nunta Zamfirei. fiind destul de bun.
1889 Revista Tribuna a trecut la desfințare de posturi printre care și George Coșbuc.
1893 îi apare volumul de versuri numinduse Balade și Idile.
1895 s-a căsătorit cu Elena sora editorului C. Sfetea, și în acelaș an s-a
născut primul si unicul copil Alexandru.
1915 moare fiu poetului ( Alexandru ) într-un accident de mașină.
La 9 mai 1918 poetul George Coșbuc moare la București.











Postare

  ANPC Termeni și Condiții