Poezia Cireșar de Ion Pillat

CIREȘAR 



Deschide poarta lunii cu coșul de cireși !
S-au îmbrăcat cireșii în roșile cămeși


Și zarea în lumină de aur în spre seară.
Auzi cum cîntă-n luncă, lung, roata de la moară !


Arinii ei din sita ușoară de frunziș
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiș


Și săgetînd penumbra la stăvilarul morii
Se-alungă rîndunele și fulgeră prigorii.


Călare vii în voie pe bunul buiestraș
Pe care iarba-n margini pe șanț s-o pască-l lași.


Ți-au cunoscut prin ramuri mari pălăria moale
Și-n drum își dau binețe cosași ce merg la vale,


Dar te gîndești la fata morarului, ce are
Obraz ca pîinea rumen și-n păr mălai de soare.


Te-așteaptă colo-n umbra cea verde sub arțari -
A alergat și-și ține cu mîna sînii tari


Și mici ce bat odată din două aripi sub
Cămașe, cum ar bate aripi un hulub.


Nici numele, nici neamul nu-l știi - știi că și-e dragă :
Cu drag îi culegi gura gustoasă ca o fragă,


Și-un trup cu miros proaspăt de proapăt măciniș
Pe malul gîrlei limpezi se lasă pe prundiș.


Se duce - fata s-a duce ca și ea.
Copita-și bate murgul ce nu mai vrea să stea,


Încaleci, îi dai drumul, scapi frîu-n pumnii tăi -
Te duci prin grîul serii cu cîntec de cîrstei.