Poezia Floarea din Fereastră de Ion Pillat

FLOAREA DIN FEREASTRĂ




Pe geamul înserării văd o floare,
Tulpina ei e prinsă în pahar.
Stă legănată între cer și mare,
Păstrînd minunii tainicul lor har.




Amurgul o atinge de departe :
Plăpîndul chip adînc a tremurat...
De ce să-l plîng ? S-a mîntuit de moarte,
Cu două veșnicii îngemănat.

Poezia Lună Pe Mare de Ion Pillat

LUNĂ PE MARE



Taci - totul nu e decît
O slabă cutremurare.
Taci - suie numaidecît
Păunii lunii din mare.



Își lasă cozile lungi
Pe înflorirea de valuri
Și tot mai adînci, mai prelungi
Se-ncheagă albe portaluri.



Și stelele, boabe de-argint,
Cad lin din fluier de lună,
Și sufletul tău în argint
Departe pe ape mai sună.




Dar tot mai adînc lunecînd,
Se surpă albe portaluri,
Și floarea penelor blînd
Se ofilește pe valuri.




Taci - duși sînt numaidecît
Păunii în mare.
Taci - totul nu e decît
O slabă cutremurare...

Poezia Stella Maris de Ion Pillat

STELLA MARIS



La plaja liniștită cînd stelele înnumeri
Coboară pe poteca pustie sub smochin
Colina, cumpănindu-și izvoarele pe umeri,
Ca o fecioară greacă purtînd urciorul plin.



Pîraie în șoptire ascund prin seară sură
Străvechile tulpine cu tinere mișcări ;
Treptat mai șters amurgul în ritmică măsură
Sandala de lumilă o joacă peste mări.



Oglinzi se sparg cu zgomot și se refac puzderii,
Colina se ridică pe cerul tot mai clar,
Cînd le aștern pe piatră poverile durerii,
Privind cum crește steaua pe valul solitar.

Poezia Cină Cu Cină de Ion Pillat

CINĂ CU PEȘTI



În sfeșnice lumini de ceară
Cum tremurau cu roșii dungi,
Pe mare luna-ntinse iară
Năvod de-argint cu fire lungi.



Ne-aduse-n talgere pe masă,
Cu ochi brumînd talaz străbun,
Veniți din verdea lui mătasă :
Lufar, guvizii și barbun.




Priveam uimiți cum odihnește
Lumina sfîntă peste el,
Cum lumii noastre îi răpește,
De taina mării tot mai grei.