Poezia Țărm Pontic de Ion Pillat

ȚĂRM PONTIC



Cu oase uriașe povîrnișuri
Căscate-n gura iadului, legendă
De țări pietrificate de-un descîntec
Necruțăror. Rîpi albe și surpate
În bolovani, văi strînse-n văgăună,
Scoțîndu-și la iveală stînca sură
Prin albastra-neagră, cu lucire
Pe-alocarea de-argint străvechi, cînd soare
Pieziș o prinde, străbătînd prin norii
Îngrămădiți în chip de munți, fantasti
Răstălmăcind pe cer ce jos pe coastă
A înghețat teluric. Singuratic
Mergeam, trezind cu pasul numai țipăt
De pescăruși pe valuri, numai zboruri
De vulturi grei păzind bătrîni gorgane
În care dorm cu cai și arme regii
Veniți prin stepe din străfundul lumii,
De cînd nu știe nimeni. Cîteodată
Îmi năzărea că văd pe ape pînză
De luntre ; cîteodată, că prin tufe
De mărăcini zăresc cum se resfiră
O turmă de oi negre sau de capre
Sus cățărate-n stîncă. Dar pustiul
Fără sfîrșit al malului și-al apei
Mă prididea și tînguirea mării
Tomnatice, și nesfîrșirea stepei
Deasupra, presimțită pe podișul
Golit de rod ce-așteaptă vîntul iernii
Cu vuiet surd în sufletul Dobrogii.
Umblam pe țărm. Departe, în șir tainic,
Porneau tăcut movile migratoare
În nemișcare stranie către Asia.

Poezia Pe Țărm de Ion Pillat

PE ȚĂRM



Pe țărmul Mării Negre, cînd în toamnă
Și în amurg se pîrguiește rodul
Luminii pentru tine, suflet, aprig
Spălat de vreme și rotund ca piatra
Rostogolită lung. Pe plajă singur,
Privind în larg, ce cauți ? Pentru care
Serbări sosit în ceasul cel din urmă ?
Tu, păstrător de strămoșești priveliști,
Tu, paznic credincios al altor datini,
Tu, preot la altarele uitate.
Oprit aici, pe un nisip cu spuma
Amarelor milenii și cu vîntul
Din veacuri nencepute peste dînsul.
Oprit aici : în spate purtînd țara
Cu văi pustii, și stepe, și gorgoane,
Cu vulturi mari, gheboși de-atîta strajă,
Pleșuvi de-atît surghiun pe țărmul lumii.
Oprit aici : în față cu lumina
Amurgului și-a toamnei peste ape
Întărîtate lor haită. Singur numai
Cu tine, suflet, urnă de argilă.
În golul tău mai tremură cenușa
De zei păgîni cînd valul ce se sparge
Pe țărm pierdut îmi strigă lung : Thalassa !

Poezia Plajă Pustie de Ion Pillat

PLAJĂ PUSTIE



Și val, și barcă au atins nisipul
Deodată și deodată mi l-au dat
Umbritul țărm și-n depărtare chipul
Balcicului de-amurguri înălțat.



Izvorul, alergînd cu unde repezi,
Pe sub finapi m-a prins ; pe povîrniș
A smuls din soare horbote pe lespezi
Sărind, păgîn și gol, în vînturiș.



Pe mări țesute-n ferele luminii,
Nori vișinii mi-au înflorit și, duși
De aur viu, s-au arcuit delfinii,
Și-n peruzeaua zării, pescăruși.



Iar eu, tăcut, am așteptat pe plajă
Hotărîtoare zodii pe tării,
Căci scrie-n cartea lor să stau de strajă :
Corăbii cu minune vor veni !

Poezia Seară la Țărm de Ion Pillat

SEARĂ LA ȚĂRM



Cișmele cîntă, marea le răspunde.
Amurgu-și strînge pînzele în port.
De ce ecoul umbrelor pe unde,
În mine cînd lumina o mai port ?



Un singur paltin stă de strajă mării,
Un singur dor și singură o stea.
Mă-mbată vinul negru al uitării
Cînd toate pier în umbra tot mai grea.




De-acuma ochii stelelor păgîne
Răsar cu înecare licăriri,
De-acuma trec în văluri de cadîne,
Prin pacea înnoptarii, amintiri.