Poezia Cimitir Tătăresc de Ion Pillat

CIMITIR TĂTĂRESC



Printre rîpi trandafirii în zori de zi,
De mărgean și de-argint vînăt în apus,
De jar alb la focul zilei, pe deal sus,
Pietre sure pe mormintele pustii.



Printre ele, cenușii ca iarba rea,
Cu urechile pleoștite, măgăruși.
Peste ele, sinilie marea ca
O velință cu chenar de pescăruși.



Din colibe de lut ars și dat cu var,
Țigăncușe cu basma și în șalvari
Vișinii, portocalii, de-un roșu mat,
Joacă-n pîntec pe un viers tărăgănat



Și aleargă și se bat pentru-o para.
Trec prin praf în harabale turci bătrîni,
Pe cînd seara s-a făcut de peruzea
Pentru somnul cimitirului păgîn.



Măgăruși și țigăncușe nu mai sînt.
Cortul nopții urcă-n stepe pînă-n cer.
Un mînz negru rătăcește și stingher
Lung nechează la tătarii din pămînt.

Poezia Piatra de Ion Pillat

PIATRĂ



Mai albă ca brațul ales,
Brăzdată de-o vînă viorie,
Pe plajă în zori am cules
O piatră rotundă și vie.



De unde adusă nu știu
De val, din ce peșteri străine,
De portă un smalț străveziu
De vis dezgolit pentru tine.



De unde venită, de simt
În juru-i ostroave cu palme
Și zări cu amurguri de-argint
Pe apele calde și calme.



Din ea voi ciopli idol sfînt,
Zeu tînăr ce crește din mare,
Lovind-o cu daltă de vînt,
Spălînd-o cu spume amare.



Privește-mi copilul din flori,
Născut din credință și sînge :
Ard ochii ca marea în zori
Și părul în valuri se frînge.



Ți-l dau ! Nu te-atinge de el
Cu mînă semeață, că scapă
Topit într-o piatră la fel
Cu cele uitat de apă.

Poezia Prinos de Ion Pillat

PRINOS



Ți-aduc migdale verzi ca ochii tăi,
Ca inima smochine pîrguite
De patimile verii : să le iei
Plocon în palma mînilor lipite.



Ia strugurele galben de gînd greu
Din fagurii amurgului de miere
Și rodii sîngerînd ca dorul meu :
Le soarbe răcoroasa lor durere.



Le bea lumina vie ca un vin,
Le stoarce sucul anilor pe plajă.
Și-au îndulcit amarul lor deplin
Să guști, învolburato, zi de vrajă.



Nu vreau în schimb șoptiri, nici legămînt.
Puțină spumă doar să-mi dai simbrie :
Din cer o duse valul pe pămînt,
Îmi lasă-n mîni comoara ei pustie.

Poezia Înserare de Ion Pillat

ÎNSERARE




Stau privind și azi cum țărmul
Braț rotund încet aduce
Ca pe amurg și mare
Frunte-n frunte să se culce



Tot mă uit de pe terasă
Cum răsar în soare-apune
Pe rîpi sterpe maci de flăcări,
Pe talazuri micșunele.



Urmăresc, pe cînd Balcicul
De pe cap dezleagă-alene
Vînătul turban al serii,
Păsări negre peste mare.




Cu aripile întinse
Cad pe ape înnoptate -
Greu coboară gînduri negre,
Gînduri negre, umbra vieții.