Poezia Calendar de Ion Pillat

CALENDAR


O foaie cade, zboară-o zi
Pe albe aripi de hîrtie -
Nu încerca s-o mai reții
Viața ta ce se subție.



Copil rîdeai cînd fîlfîi
Întîiul vînt ce-n gol adie,
Acum începi a te sfii
De-a calendarului stafie.




Pe apa timpului nu poți
Urca-napoi cu nici o luntre.
Și inima - un ceas cu roți -



Cum dă vecia s-o înfrunte,
Lăsîndu-ți tîmplele cărunte,
Ne culcă în sicriu pe toți.

Poezia Priveghi de Ion Pillat

PRIVEGHI



La căpătîi i-au pus o lumînare.
O viață împietrește, și o ceară
Cînd umbra cade pașnică în seară,
Învie steaua ei pîlpîitoare.



Din mugur flacăra s-a făcut floare :
Obrazul e de zgură. De afară
Prin geam deschis albine glonț zburară
Și rîset de copii jucînd la soare.



Gîndesc la tine, ceară de altar,
La florile de unde te-au ales
Albine-n atupi de lut și de șovar,



Să te prefaci lumină de eres -
Și mă gîndesc la moartea ce-ai cules,
Tu, omule, cu masca ta de var.

Poezia Vînătoarea de Ion Pillat

VÎNĂTOAREA



Ogarii tăi, o, Doamne,-mi dau de urmă,
I-aud chefnind nenduplecat prin zări.
Zadarnic fug în mine și-n uitări
Adînc m-ascund de apriga lor turmă.



Bătaia lor cuplită nu se curmă.
Îngenunghează - ciută-n tremurări -
Tu, inimă,-ncolțită de-ntrebări
La ape vii cînd colții buni te scurmă.



Pe apele curate îți apleacă
Și setea pătimașă, și fiorul
Iubirii care-n veci de veci nu seacă.



Ogarii tăi, o, Doamne, mi-au rupt lutul -
Acuma poți, părinte, să-mi fii scutul
Și, pradă, îmi prind singur vînătorul.

Poezia Spectrul Rozei de Ion Pillat

SPECTRUL ROZEI




Roza pe masă sta
Ruptă tulpinii -
Albă ca mîna ta
Piere grădinii.



Moartea o prinde ca
Zborul albinii.
Vîntul floarea îi ia -
Umbrele, spinii.



Fețele ei de acum
Numai cenușe,
Albă părere de fum -




Tremur prin tremur de zori,
Fără cătușe
Aripi, arhanghel de flori.