Poezia Legende de Ion Pillat

LEGENDE



Aud prin veacuri zborul lor înalt
Și de pe țărmul rotunjit al mării
Mă fură-n depărtarea fremătării
Adînci vărtejuri, suitor asalt.



Și-a stins cenușa-n vis văpaia zării.
Acum le văd pe ceruri de cobalt
Tremurător, alunecînd pe alt
Tărîm al lumii și al descîntării.




Dar arcul meu a săgetat vecia :
Îmi cad rostogolite la picioare,
Cu stropi de stele împroșcînd tăria.




Și, aplecat pe fabulosul chip
Al marilor legende migratoare,
Culeg cu spaimă spumă pe nisip.

Poezia Don Quichotte de Ion Pillat

DON QUICHOTTE



Fantastic deșirîndu-și lung umbra din perete,
Se înălța din perne și boală Don Quichotte.
Ardeau ca jarul ochii bătrînului netot,
Dur se-arcuia profilul său aprig de erete.




În cușca îmbîcsită în care, cot la cot
Cu Sancho, cu mojicii, sfîrșea pe îndelete,
El - ce slăvită luptă cu morile o dete -
Spre-amurgul din fereastră se întinse tot.




Căci dorul său din urmă îi arăta prin zare,
Strălucitoare de tînăr în zale sunătoare
Alt Don Quichotte, mai mîndru, de-același vis atras,




Ce, părăsind pămîntul, și răii toți, și bunii,
Schimbîndu-și Rosinanta pe-naripat Pegas,
Cu lancea poeziei lovea în scutul lunii.

Poezia Navigatorul de Ion Pillat

NAVIGATORUL



În geam își desfășoară pînza clar
Pe ape înnoptate bricul lunii,
Lăsînd să-i joace stelele prin funii -
Pe punte sufletul veghează ier.



Deschide stranii hărți cu vechi chenar,
Pe care zugrăviră șters străbunii :
Sirenele, Trotonii și Neptunii
Pe continentul încă legendar.



Să-și suie alți turma-n transatlantic,
Debarce liniștit sub zgîrie-nor
Pe țărmuri fără zei și vis baccantic.



Prin globuri străvezii ca porțelanuri,
La antipod te văd, nou Christofor
Columb, ivindu-te din oceanuri.

Poezia Saadi de Ion Pillat

SAADI



Cădea-n Șiraz o seară de safir,
Urcau cipreși, havuzuri, minerete...
Columbe albe se lăsau încete.
Saadi ținea în mîni un trandafir.



Plutea rotind, poamul : un erete -
Petala de petală, fir cu fir,
Al rozei har și al luminii mir
Înaripau un vers pe îndelete.



Sus, pe Șiraz, ardea un cer de aur...
Dar la hotar, pe stepe da pîrjol :
Tătari veneau cu mugete de taur.



Pe cînd într-o grădină, tainic sol,
Păzind pe lume singurul tezaur,
Saadi privea o floare și un stol.