Poezia Ronsard Lui Tuluza de Vasile Alecsandri

ROSARD LUI TULUZA


( Dedicat Domnului A. Roque-Ferrier



Ronsard, al regilor poet
Și al poeților jun rege,
Din al Parnasului boschet
Vroia noi lauri a culege.



El pleca deci la Tuluza
Și-n fîntîna din Valcluza
Își scalda în treacăt muza.




Tuluza-ntreagă e-n serbare.
Magistri gravi și dame multe
În capitul cu nerăbdare
S-au adunat ca să-l asculte.




Ronsard mîndru-naintează,
Lira el își acordează
Ș-un cînt straniu intonează.



El spune-n limba cea divină,
Cum, pe cînd Franța era-n valuri,
Străbunu-i, banul Mărăcină,
Născut pe-a Dunărei verzi maluri.



Veni pe-un zmeu călare
S-ajute-n lupta mare
L-a Franții liberare.



Cu toții uimiți îl ascultară,
Apoi cu glasuri triumfale
Învingător îl proclamară
În vechile Jocuri Florale.




Iar în loc de-o eglantină
Lui magistri gravi închină
O Minervă argintină.



El o privește-n admirare,
Șoptind : ,,O ! zee cumințită,
Izbînda mea ar fi mai mare
De-ai fi tu dulcea Afrodită !”



Magistri gravi zîmbiră,
Și damele roșiră
Și lung la el priviră.



Din Capitul iar spre Valcluza
Pleca Ronsard pe o zi caldă,
Însă în loc de-a-și scălda muza,
El pe Minerva-acum o scaldă.




De-atunci zeea răsfățată
În Provența se arată
Cu vii roze-ncoronată !


1 februarie 1883

Poezia Ronsard Lui Tuluza de Vasile Alecsandri

ROSARD LUI TULUZA


( Dedicat Domnului A. Roque-Ferrier



Ronsard, al regilor poet
Și al poeților jun rege,
Din al Parnasului boschet
Vroia noi lauri a culege.



El pleca deci la Tuluza
Și-n fîntîna din Valcluza
Își scalda în treacăt muza.




Tuluza-ntreagă e-n serbare.
Magistri gravi și dame multe
În capitul cu nerăbdare
S-au adunat ca să-l asculte.




Ronsard mîndru-naintează,
Lira el își acordează
Ș-un cînt straniu intonează.



El spune-n limba cea divină,
Cum, pe cînd Franța era-n valuri,
Străbunu-i, banul Mărăcină,
Născut pe-a Dunărei verzi maluri.



Veni pe-un zmeu călare
S-ajute-n lupta mare
L-a Franții liberare.



Cu toții uimiți îl ascultară,
Apoi cu glasuri triumfale
Învingător îl proclamară
În vechile Jocuri Florale.




Iar în loc de-o eglantină
Lui magistri gravi închină
O Minervă argintină.



El o privește-n admirare,
Șoptind : ,,O ! zee cumințită,
Izbînda mea ar fi mai mare
De-ai fi tu dulcea Afrodită !”



Magistri gravi zîmbiră,
Și damele roșiră
Și lung la el priviră.



Din Capitul iar spre Valcluza
Pleca Ronsard pe o zi caldă,
Însă în loc de-a-și scălda muza,
El pe Minerva-acum o scaldă.




De-atunci zeea răsfățată
În Provența se arată
Cu vii roze-ncoronată !


1 februarie 1883

Poezia Poetului Mistral de Vasile Alecsandri

POETULUI MISTRAL


Doi Mistrali în lume sînt.
Unul cîntă
Și încîntă
Ca o harpă dulce-n vînt.
Altul muge
Și destruge
Tot ce-atinge pre pămînt.




Unul face cu-al său grai
Să-nverzească,
Să-nflorească
Pomi și inimi ca în rai.
Altul trece
Crunt și rece.
Seacă inimi, seacă plai.



Cînd Mistralul cel dușman
Suflă, zboară
Și-nfioară,
Tu, ce cauți un liman,
Mergi, grăbește
De găsește
Pe Mistral de la Mailan,




Și poet de vrei să fii,
Fă la soare
Vînătoare
Prin Alpiile-albăstrii
Ș-o primblare,
Lin pe mare,
Pintre Insule-aurii.




Iar de vrei pe verde mal
Să duci viață
Cu dulceață,
Deie-ți Domnul mîndru cal
Ș-o iubită
Înzeită
Ca Mireio lui Mistral.


1 februarie 1883

Poezia Poetului Mistral de Vasile Alecsandri

POETULUI MISTRAL


Doi Mistrali în lume sînt.
Unul cîntă
Și încîntă
Ca o harpă dulce-n vînt.
Altul muge
Și destruge
Tot ce-atinge pre pămînt.




Unul face cu-al său grai
Să-nverzească,
Să-nflorească
Pomi și inimi ca în rai.
Altul trece
Crunt și rece.
Seacă inimi, seacă plai.



Cînd Mistralul cel dușman
Suflă, zboară
Și-nfioară,
Tu, ce cauți un liman,
Mergi, grăbește
De găsește
Pe Mistral de la Mailan,




Și poet de vrei să fii,
Fă la soare
Vînătoare
Prin Alpiile-albăstrii
Ș-o primblare,
Lin pe mare,
Pintre Insule-aurii.




Iar de vrei pe verde mal
Să duci viață
Cu dulceață,
Deie-ți Domnul mîndru cal
Ș-o iubită
Înzeită
Ca Mireio lui Mistral.


1 februarie 1883