Poezia Moș Nicolaie

MOȘ NICOLAIE




Pe la miezul tiptil tiptil
Moșul sosește și nu se grăbește,
Încet pe neauzite,
Începece să înghesuie
În ghetuțele curate.




Ciocolată, bomboane, bani,
Biscuiți, dulciuri fel de fel,
Dar moșul are și jucări
Păpuși, iepurași, ursuleți de pluș.




Printre ghetele frumoase
A văzut două perechi de papuci mici,
Îi explică ursulețul
Sunt papuci lui...!


 de Costache Gabriel

Poezia Moș Nicolaie

MOȘ NICOLAIE




Pe la miezul tiptil tiptil
Moșul sosește și nu se grăbește,
Încet pe neauzite,
Începece să înghesuie
În ghetuțele curate.




Ciocolată, bomboane, bani,
Biscuiți, dulciuri fel de fel,
Dar moșul are și jucări
Păpuși, iepurași, ursuleți de pluș.




Printre ghetele frumoase
A văzut două perechi de papuci mici,
Îi explică ursulețul
Sunt papuci lui...!


 de Costache Gabriel

Poezia În Vie de Ion Pillat

ÎN VIE



Tot mai miroase via a tămîios și coarnă,
Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc...
Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc ;
Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă-ntoarnă ?



Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,
Și soarele de aur dă-n pîrg ca o gutuie.
Acum - omidă neagră - spre poama lui se suie
Tîrîș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.



Cu galben și cu roșu își coase codrul iia.
Prin foi lumina zboară ca viespi de chihlibar.
O ghionoaie toacă într-un agud și, rar,
Ca un ecou al toamnei răspunde tocălia...



S-a dus. Și iarăși sună... și tace. Dar aud
- Ecou ce adormise și-a tresărit deodată -
În inimă cum prinde o toacă-ncet să bată
Lovind în amintire ca pasărea-n agud.

Poezia În Vie de Ion Pillat

ÎN VIE



Tot mai miroase via a tămîios și coarnă,
Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc...
Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc ;
Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă-ntoarnă ?



Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,
Și soarele de aur dă-n pîrg ca o gutuie.
Acum - omidă neagră - spre poama lui se suie
Tîrîș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.



Cu galben și cu roșu își coase codrul iia.
Prin foi lumina zboară ca viespi de chihlibar.
O ghionoaie toacă într-un agud și, rar,
Ca un ecou al toamnei răspunde tocălia...



S-a dus. Și iarăși sună... și tace. Dar aud
- Ecou ce adormise și-a tresărit deodată -
În inimă cum prinde o toacă-ncet să bată
Lovind în amintire ca pasărea-n agud.