ÎN VIE
Tot mai miroase via a tămîios și coarnă,
Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc...
Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc ;
Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă-ntoarnă ?
Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod,
Și soarele de aur dă-n pîrg ca o gutuie.
Acum - omidă neagră - spre poama lui se suie
Tîrîș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod.
Cu galben și cu roșu își coase codrul iia.
Prin foi lumina zboară ca viespi de chihlibar.
O ghionoaie toacă într-un agud și, rar,
Ca un ecou al toamnei răspunde tocălia...
S-a dus. Și iarăși sună... și tace. Dar aud
- Ecou ce adormise și-a tresărit deodată -
În inimă cum prinde o toacă-ncet să bată
Lovind în amintire ca pasărea-n agud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...