PE ALBUMUL D-REI ESMERALDA CRETZEANUAu nins cu argint
Și cu mărgărit
Din a iernii salbă,
Și prin răci fiori
Lunca pănă-n zori
Devenit-au albă.
Pe ulm, pe stejar
Crengile apar
Lungi buciumi de gheață,
Iar în loc de frunzi,
Sloiuri mici, rotuinzi
Strălucesc prin ceață.
Totul pare mort
Sub funebrul cort
Unde gerul zace ;
Însă stigleț
Zboară și nu tace.
Cînd totul e mut,
Ce dor l-au făcut
Să cînte, să zboare ?
El a-ntrezărit
Pe cuibul iubit
O rază de soare.
Astfel cînd zăresc
Chipu-ți fecioresc,
Copiliță jună,
Inima-mi pe loc
Simte dulce foc
Și vesel răsună.
Ca și lunca, eu
Port pe capul meu
Iarna, grea povoară,
Însă cînd te văd
Zîmbind, eu mă cred
Chiar în primăvară.
Fiică de poet !
În al al tău boschet
Tu cînți cîteodată
Și cu drag te-alinți,
De-amici, de părinți
Fiind adorată.
Ca să fim voioși
În timpii geroși
Dorul meu urează
Ție-un trandafir,
Mie-un suvenir,
Paserii o rază.
1 ianuarie 1883
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...