Poezia Rodul Mării de Ion Pillat

RODUL MĂRII



Mi-ai cerut, privind talazul nebrăzdat de nici o navă,
Unde-și moaie doar aripa zborul unui elcovan,
Să-ți aduc din fundul mării, ca pescarul năzdrăvan,
O minune să desfete nostalgia ta bolnavă.



Și prin valuri translucide cu vibrații de fosfor,
Unde tremură sargasul și se-nalță goemonii,
Lîngă stele de mare cu-nflorirea aneminii,
Scufundat-am în adîncuri dorul meu lampadofor.



Cu lumina într-o mînă și într-alta cu tridentul,
Gol, purtînd în ochi iubirea și năvodul între dinți,
Dar purtat de amăgirea unei veșnice credinți,
A lăsat să-l năpădească și să-l tragă-n fund curentul.



Pescui ursine rare, mărgărint cu luci de stea,
Pe nisipuri fabuloase ca grădinile Golcundei,
Cînd, cu soarele, din zare vine cavalcada undei
Cu penașuri de lumină și cu coamele de nea...



Și cules flori de nufăr - ce pe țărm erau meduze -
Scoici trandafirii ursite s-aibă farmec feminin,
Cînd în adumbrirea zilei valul mării e senin
Și în limpeziri de vise formele devin confuze.



Lumină smaraldul artic sub ghețarul triumfal,
Duse plasa în azurul însoritelor escale
Și din apa nemișcată ăînă-n ape tropicale
Toate mările cuprinse le aprinse val cu val.



Răscolind prin oceane irizatele vitrine
Cu crengi roții de coraliu și cu alb mărgăritar,
Dorul meu și-a tras năvodul din talaze pentru tine -
Dar în el găsit-ai numai sarea lacrimei ca dar.