Poezia Copil De-Odinioară de Ion Pillat

COPIL DE-ODINIOARĂ




Prin iarnă din cămara zăvorită
Se furișează cald miros de mere,
Readucînd în vremea viscolită
Iar toamna cu trecută mîngîiere,
Cînd sufletul împovărat venise,
Cu tîrna lui de poame și de vise,
În casa amintirilor închise.




Și-i inimi amorțite de-a lor strajă,
Străbat adînc, îmbălsămînd gîndirea,
Cu seva lor fierbînd din nou sub coajă,
Copilărescul dor și amăgirea...
Și-n inimi, viu, ca și întîia oară,
Te scoli din somn, tu, cel-de-odinioară,
Din somnul tău, copil de-odinioară.