Poezia Semnalul Deșteptării de Vasile Alecsandri

SEMNALUL DEȘTEPTĂRII



Patru munți în Europa se aburcă înspre soare,
Toate evurile pururi înfruntînd biruitori,
Și tuspatru duc pe fruntea cu cununa ei de nori,
Patru tronuri uriașe, maiestuoase, orbitoare,
Cu albastru cer vecine, cu furtuna frățiori.



Cînd stă gata să apună soarele-ntr-un lac de foc,
Cînd furtuna, slobozindu-și tunetul din tolba-i plină,
Strălucirea unui fulger o aruncă peste tină,
Către Dumnezeu se-nalță de pe tronuri la un loc
O crăiasă care face întuneric din lumină.



Sore din latina gintă cu anticul lor blazon
Ce-și trimit priviri în care geniul și-a aprins făclia,
Ele își aruncă vorbe iute săgetînd tăria,
Vorbe de salut ce umplu nesfîrșitul orizon :
,,Bun găsit Franța, Italia, Spania și România !”



Și în lumea-nduioșată, ca ecoul, din senin,
Patru voci răspund deodată din înalt, de unde-s zeu :
,,Bun găsit, Carpații, Alpii, Apeninii, Pirineii !
Bun găsit voi, frați gigantici dintr-un vast pămînt latin !”
Freamătă destinu-n glasuri ca în stihul epopeii.



Prevestire minunată ! Deșteptare multrîvnită !
Iată ceasul !... Se ivește Domnul ! Uite cum ne-arată
Pe-ale Europei vîrfuri aurora minunată ;
Dincolo de mări, departe, într-o țara însorită,
De-o nuanță purpurie orice undă-i colorată.




Îndrăzniți ! Cu toți la lucru ! Străngeți rîndul solidari,
Fii ai unei mume-auguste, pruncii glorioasei ginte !...
Munți, crăiese de-ale noastre ne-au vorbit din zări fierbinte,
Toți să fim iniți ca frații și să fim aievea mari...
Năpădească dar lumina, noaptea șteargă-se din minte !