Poezia Cucul Din Valea Popii de Ion Pillat

CUCUL DIN VALEA POPII



În zori, ca poterașii, din văi șirag ies plopii.
Ascult de la răscruce cu suflet de haiduc
Cum cucu-n codru verde mă cheamă să mă duc
S-opresc la drumul mare norocu-n Valea Popii.



Pe flori, ca pe-o velință, stau de la cîntători,
Pîndind cu ochii lacomi din răsăritul rumen
Cum soarele sosește rotund, ca un egumen,
Și numără pe ceruri mătănii de cocori.



Pe cînd în cale-i lungă se roagă la toți sfinții,
Eu îl dezbrac de raze sub frasin și anin.
În luminosul cîntec de cuc, mă însenin
Pe valea-ntineririi și a făgăduinții.



Dar cucul, pană sură, nu s-a-ndurat să stea.
- Cu-cu ! aci în vale... Cu-cu sub dealuri zboară...
- Cu-cu ! și iar îmi scapă în zări o primăvară...
- Cu-cu ! și mai departe, copilăria mea...