CÎNTECUL LUI NOE JUNIOR
Frunză verde de scumpie !
M-am născut sub crengi de nuc,
Între doi butuci de vie
Și-n cîntarea unui cuc.
Mana ce-mi căzu pe gură
Cînd în lume m-am trezit
Fost-au dulcea picătură
Din un trugur aurit.
Frunză verde de cicoare !
Cît am fost printre copii,
Mă-ngînai voios la soare
Cu voioase ciocîrlii.
Începui de-a alerga
După sprintene copile
Și cu ele-a mă-ngîna.
Frunză verde de sulcină !
Multe-am prins din ele-n zbor,
Dar n-a fost din a mea vină,
Ci mai mult din vina lor.
Căci gurița lor nu tace,
Ș-ochii lor cei plini de foc
Zic : ,,Șezi bine, nu-mi da pace,
Fugi încolo, stăi pe loc !”
Frunză verde de fetică !
Nalt crescut-am cît un plop,
Fără grijă, fără frică
De cutremur și potop.
Eu nu știu de sînt pe lume
Alte lacrimi care curg
Decît cele ce fac spume
Și din struguri dulci se scurg.
Frunză verde de scumpie !
Deie Domnul ca să mor
Între doi butuci de vie,
Sub un soare zîmbitor.
Trei mierluște-n patrafire
Să citească-al meu prihod
Și să-mi deie-mpărtălire
Din al viei dulce rod.
1 decembrie 1883
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...