Poezia Tămâie și Licheni de Grigore Vieru

TĂMÂIE ȘI LICHENI


( Unor apărători ai stâlcitei limbi
române numită limba
,,moldovenească” )


A murit tămâia,
Duhoarea stă să crească.
Ne-a umplut ca râia
,,Limba moldov'nească”.



Mi-a pierit și somnul,
Pacea creștinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldov'nească.



O biată bătrână
N-are nici de pască.
Stă cu halca-n mână
Limba moldov'nească.



Își crește frumosul
Limba românească.
Îi arată dosul
Limba moldov'nească.



Gângavă, tot linge
Cizmamuscălească,
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov'nească.



Palidă mi-e fața
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viața
Îmi mănâncă moldov'nească




Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină...
,,Mă va plânge oare
Limba cea română?!”