Poezia Părăsire de Ion Pillat

PĂRĂSIRE



Lungi stoluri grăbite țin calea spre Nord ;
Trist ele țipă.
Departe, amurgul azvîrle-n fiord
Aur, o clipă.



Pătate de umbră dorm apele verzi,
Moarte pe mare.
Cu ochii nostalgici de-a pururea pierzi
Țărmul din zare.



De zile lăsat-am valul nomad
Tot să ne ducă -
Azi de zăpadă umbrită de brad,
Dor ne apucă,



Și buciumul nostru și-aruncă păgîn
Glasul pe unde...
Doar țipăt de păsări, pe noapte stăpîn,
Jalnic răspunde.