ERIN
( Dedicat d-lui William Ch. Bonaparte Wyse )
Erin pe cîmpia-i verde
Lasă ochii a se perde
Cu-al ei gînd posomorît.
ea își scaldă capu-n soare,
Peptu-n vînt, ș-a ei picioare
Într-un lac neliniștit.
Lacu-i zice : ,,Vrei, iubită,
Să duci viață norocită
Pe-al meu sîn de dor uimit ?”
,,Nu-mi convine, ea răspunde,
Trai îngust pe-a tale unde.
Sînul tău e mărginit.”
Soarele lucind îi zice :
,,Erin, vrei să fii ferice
Pe-al meu car cu mine, sus ?”
,,Nu ! ea spune, nu-mi convine
Trai ceresc să duc cu tine.
Ziua ta e cu apus.”
Vîntul strigă de departe :
,,Vrei de lume să ai parte ?
Stavili n-am în zborul meu.
Eu m-avînt în libertate.
Vrei să fiu cu tine frate ?”
Erin falnic strigă : ,,Vreu !”
1 februarie 1883
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...