POEM
Lui Ion Caraion
S-a măcelărit pădurea,
Dar mistreții au rămas.
Abia după uciderea ei
S-a constat
Ce mulți mistreți s-au plodit.
Ar și semăn printre mistreți.
Păzește-te,
Te vor trege în țeapă,
Mi-a spus Îngerul meu păzitor.
Iar țeapa va fi părul lor
Metalic și uriaș.
Dar cum să mă apăr,
Când însuși trupul lui Crist
Mai sângerează încă
De cuiele trădării?!
Ar și semăn.
De fapt,
E o trudă zadarnică,
Pentru că ar și semăn
În toiul unei roșii vifornițe,
Pentru că semăn pe întunericn -
Și-n viziunea mistreților semințele
Nu sunt zeii mărunți și roșcați,
Ci niște ghinde roșcate.
Lumini, lumini, lumini.
Dar nu se vede mai bine.
Îmi vine să strig la fel ca poetul:
Stingeți luminile
Să se vadă Lumina!
Ar și semăn.
,,Până să vină Lumina, trece viața”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...