PE CLAIE
Întinși pe floarea fînului, pe claie
Visăm în miezul nopților de vară...
Prin ramuri răsturnate vîntul trece
cu glas de val rostogolit departe...
sub noi e cerul limpede, ca marea
Zărită pennoptate printre ramuri,
Cu stelele, fanaluri de corăbii,
Aprinse-n port de mîna înserării.
Spre alt liman plutește fiecare :
Din mersul ei urzind eternă lege,
Și dintr-un glob de lacrimi și de tină,
Creînd pe cer deplină frumusețe.
Ce-mi pasă dacă-n ele tragedia
Pămîntului, tăcut se desfășoară.
De stele sus, ce-mi pasă - cînd e steaua
În ochii tăi și pe tării lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...