Poezia Brind de Vasile Alecsandri

BRIND


( Adresat Felibrilor, la Montpellier, mai 1882 )



Sub cerul splendid al Provenții,
Eu, cîntăreț din Răsărit,
La voi, maestri ai cadenții,
Vin și vă zic : Bine-am găsit !



Vin de departe, mult departe,
Atras de-al vostru vesel cor,
Să cînt cu voi și să ieu parte
L-această Curte de amor.



Sufletul meu e ca o mare
Ce oglindează-n al ei sîn
Cu-o lină, lină legănare
Al cerului întreg senin.



Ah ! de ce n-am în astă oră
Al mărei ritmeu triumfal,
Să cînt pe nobila Izoră
Cu graiul dulce, provențal !



Să celebrez precum îmi place
Mănosul plai unde răsar
Maslinul, iubitor de pace,
Și falnicul viteaz stejar !...



O ! plai iubit, o ! cuib de soare,
Tu mă pătrunzi de dulci fiori,
Căci nu cunoști alță ninsoare
Decît acea de fulgi de flori.



Ca mult poetica Valcluză
Răsun-al tău poetic grai.
Oricine poate să-l auză
Aude ca prin vis de rai.



Cînntînd Mireio zîmbitoare
Cu viersu-i gingaș, virginal,
Căci tu ești țara-ncîntătoare,
Căci tu ești țara lui Mistral !



Eu am plecat în lungă cale
Pe urma soarelui ceresc
Să fur din focurile sale
O rază ca să-ntineresc.



Dar am zărit a ta zîmbire,
Provență, și am stat pe loc,
Căci raza din a ta ochire
E pentru mine mai cu foc.



Cu tot ce e bun în mine,
Cu al meu suflet iubitor,
V-aduc urările de bine
Ale românului popor.



Felibri, fii ai Poeziei !
Iubiți, cîntați armonios.
Vă-nchinacest brind al frăției
Sub al Provenții cer frumos !


1 februarie 1883