Poezia Banchet Pe Malurile Rhonului de Vasile Alecsandri

BANCHT PE MALURILE RHONULUI



Cinci Felibri ne găseam aici,
La banchetul nostru față-n fațp,
Veseli ca un stol de răndunici
Libere-n voioasa dimineața.



Lîngă noi curgea agale Rhonul
Într-o minunată primăvară.
Pitulicea, tot dregîndu-și tonul,
Conversa cu noi, familiară.



Pieptul cîntă, foc duci în pupile,
Cînd te-așezi la masă cordial -
Împrejur sînt Gras și Roumanille,
Dar și Bonaparte și Mistral.
Lîngă Rhon eram, în primăvară,
Te zăream în față, Avignon ;
Prietenia, gingașă Fecioară,
M-a ales pe mine companion.



Noi am închinat pentru Provența,
Pentru țara mea cu munți iubiți ;
Pentru știința ce-și serba prezența,
Pentru toți latinii, strîns uniți.
Lîngă noi curgea agale Rhonul
Și un vultur în văzduh plana,
Colo-n zare, înălțîndu-și conul,
Și Ventourul viu se lumina.



Cu șerpuitoarele-i superbii,
Fluviu ascultîndu-ne mereu,
Zise : ,,Îndrăzniți ! Și firul ierbii
Cedru-ajunge, cînd vrea Dumnezeu.”
Lîngă Rhon cu ape maiestoase
Totul ni se-ntipărea-n memorie,
Sufletele noastre luminoase
Nu se avîntau decît spre glorie.




O, banchet și vesel, și scump nouă !
Zi ce se umplea de viitor !
Doar la voi gîndesc, la amîndoi,
Și eu n-am decît un unic dor :
Pîn' la Rhon să vin să-ți pun coroană,
Și-un salut din inimă să-ți spun,
Preasfîntă Estella, tu, patroană
A Febrilor, prieteni buni !