LA BIANCA DE MIRCEȘTI
Cuvintele frumoase, de plecare,
Eu nu ți le primesc, oricum le zici.
Stau și păzesc cu grijă fiecare
Din urma ce-o lăsară pașii mici.
Speranța se avîntă-n depărtare,
Din cuibu-i, amintirea n-o ridici,
Și amîndouă spun cu-ncurajare,
Că tu ai să revii curînd aici.
Sînt păsări multe care-n zborul lor
Bogatul meu frunziș ades îl vor
Spre a-și cînta iubirea tinerească ;
Se duc apoi, dar am o mîngîiere :
Privighetoare care-n zare piere,
Din depărtări napoi o să sosească !
22 august 1882
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...