CIREȘUL
Voi înhăma măgarul, ca-n vremi, la căprioară
El, ce privește toate cu ochi de înțelept -
Și voi urma poteca de mult, suișul drept
Prin vis verde,-n tactul copitei ce-o măsoară.
Și luînd prăjina lungă și coșul împletit,
O fată-n vîlnic roșu va merge înainte,
Am să opresc măgarul din mersul lui cuminte
Sub un cireș, de roade și de ani mulți boltit.
Cireșul va fi roșu, ca și-n copilărie,
Cireșele pe ramuri vor atîrna cercei,
Cu brațele goale, fata va prinde-n șorțul ei,
La fiece prăjină, o sută și o mie.
Și cînd tîrziu, lungi umbre se vor culca pe lunci,
Cînd gol va fi cireșul iar cerul plin de stele,
Bunicei i-aș aduce acasă coșuri grele...
De-aș mai avea bunică și sufletul de-atunci !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...