Poezia Visai De O Cetate Ion Pillat

VISAI DE O CETATE



Visai de o cetate pe margine de mări...
Trec peste ea cocorii zburînd spre alte țări.


Pe cer pier nori tîrîndu-și penumbra de pămînt...
Fug legănînd corăbii catargele în vînt.


Intrai tăcut într-însa, umblai în lung și-n lat...
Se înălța doar murmur de ape, depărtat.


Urcai pe scări de piatră în turle pînă-n nori...
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.


Dormea pe veci cetatea : un straniu mauzoleu...
Și, cum priveam, simțint-am că mortul eram eu.