Poezia Hora Dobrogeană de Vasile Alecsandri

HORA DOBROGEANĂ



Dobrogean scăldat în soare
Și în marea mișcătoare,
Mă simțeam de jale plin,
Căci pe lume-eram străin.



Dar de cînd s-au făcut iară
Țara mea română țară,
Ceru-mi pare mai senin,
Viața-mi pare fără chin.



Marea Neagră se-nalbește,
Saltul ei își îmblînzește.
Dunărea cu al ei val
Face pod din mal în mal.



Tinde-acum frățească mînă
Peste Dunărea română,
Măi bădiță din Carpați
Și din cîmpii cei bogați,.



Ca să vadă lumea-ntreagă
Hora strînsă care leagă
Pe munteni, pe moldoveni
Într-un snop cu dobrogeni.




Vom avea noi de mirese
Ale țării flori alese.
Vom avea de lăutari
Ale mărei valuri mari.



Și la horă vor fi față
Prin a timpurilor ceață,
Împărații frați Asani,
De pe culmea din Balcani.


6 noiembrie 1883