Poezia Ciocîrlia de Ion Pillat

CIOCÎRLIA



Palpită lămpi, spre ziuă stingîndu-se. La geam
Privești nemărginirea orașului, din care
Ce ieri se naște astăzi în uruit de care...
Orașul unde-n vremuri alăturea plîngeam



În gama monotonă de fabrici și de uliți,
Ce zilnic răspîndește și iar absoarbe-n ea
Aceeași omenească silință ce nu vrea
Să frîngă pentru vise biruitoare suliți.



Afară străduința noroadelor se-mbată
Lovind pe nicovală metalul dur și clar -
Și pulsul surd al muncii începe iar să bată
În piepturi și-n motoare : nostalgic, ritmic, rar.



Dar sus, sus prin spirale de fum, spre răsărit
Se-nalță-un zbor și suie pe scări de armonie.
Cetatea-n trepidare de fier n-a bănuit
Cș, slobod, sparge cerul un viers de ciocîrlie.



Cînd singur, pururi singuri, te-ncerci în zori de zile
Să prinzi scîntei de versuri cu griji de așchimist :
Presari cenușă numai, pe înnegrite file...
O, aripi spre lumină ! O, lut masiv și trist !