LA UN COCOSTÎRC
1.
Tu, care-n fapt de dimineață
Plutești cu zboru-ți larg și lin
Într-a pămîntului verdeață
Ș-a cerurilor blînd senin,
Pribeag din plaiuri depărtate,
Mult fericit îmi pari și ești,
Cînd cerurilor blînd senin,
Ah ! mult aș vrea pe a ta urmă
Să mă înalț la cer senin,
Lăsînd a omenirii turmă
Zăcînd în patimi și-n venin !
Pe-a tale aripi-nălțătoare
S-anină gîndul meu voios,
Se plimbă sufletu-mi în soare
Cînd lutul meu rămîne jos.
2.
Prin frunzele de verde smalt
A crengilor de portocal
Privesc pe-albastru cer înalt
Trecînd nori limpezi de opal.
Un vînt ușor s-a ridicat
Și frunzele-n mișcarea lor
Se pare-un stol cutremurat
De păsărele verzi în zbor.
Iar mai departe-n lanț de plopi
Își pleacă fruntea nencetat,
Umbrind un lan întreg de snopi,
Un lan de aur săcerat.
Și mai departe pe cîmpii
Pădurea-n toată fala ei
Răsună viu de armonii,
Și-n poală-adună brebenei.
1888
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...