SOLIA CĂPRIOAREI
...Dar netezind alene al rochiei larg fald,
Domnița-nșănțuită de vrăji medievale,
Sub desflorirea serii ce-n juru-i se prăvale,
Ascultă căprioara sosită ca herald.
- ,,Cuprinde-mă, domniță, cu brațul mic și cald,
Și să pornim... Nuntași au poposit în vale.
Viața te așteaptă cu surle și chimvale,
Și vreau în ea și visul, și ochii să și-i scald.”
Domnița îi răspunde : - ,,Le spune, dulce crainic :
Domnița mulțumește străinilor ce-o vor,
Dar simte-n astă seară că visul e mai trainic,
Nedepășind sfielnic grădina între ziduri
Cu pajiștea mai moale ca lîna din covor,
Mai verde decît fierea pe smălțuite bliduri.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...