Poezia Septemvrie de Ion Pillat

SEPTEMVRIE ( 1 )



În zare cine-ncrie al berzelor triunghi ?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi ?


Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
Cînd una ne sosește și cealaltă revine.


Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.


Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
Cînd stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.



SEPTEMVRIE ( 2 )


O foaie se desprinde din crîng și calendar :
De-aun an o așteptase septemvrie ca dar.



Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.



Colorile învie pe ,oartea frunzăturii,
Dînd farmecu-nfloririi declinului naturii.


Și tremurînd în vîntul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.



SEPTEMVRIE ( 3 )


Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.


Am întîlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vînător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.


Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.


Azi n-a lăsat postașul ziarele din tîrg ;
Dar mere poleite ca-n basme în pîrg.


Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă ;
Au început de-o vreme și zilele să scadă.


La lampă, și cînd ziua cu totul s-o urmări,
Voi reciti Pasteluri de V Alecsandri.