LUMINA, IARNA
A nins. În soare codrul cu trunchi de cărbune
Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt,
Și mă visez la geamuri cu anii îndărăt :
Văd dealul alb, tîrlia și vremurile bune.
Ies, scîrțîie zăpada ca ieri sub pasul meu,
Și, atîrnînd marame subțiri de promoroacă
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi numai pentru mine și pentru Dumnezeu.
Apoi își dă pe spate tot părul de beteală
Și sare învîrtindu-și al razelor hanger,
Și unde talpa-i roză atinge albul ger
Fulgerător scînteie pe nea cîte-o petală
Crra !... trece pe sub soare vîslind, întîiul corb.
A stat din joc lumina, pe brînci ce se face mică...
Crra !... stolu-ntreg - și-n umbră rămîn privind cu frică
Trei picături de sînge pe-o ramură de sorb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...