Poezia Cămara de Fructe de Ion Pillat

CĂMARA DE FRUCTE



Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.



Mă prinde amintirea în vînătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzînd în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flacări de parfum.



Șovăitor ca robul, ca calcă o comoară
Din basmul cu o mie și una nopți, mă-nchin :
Văd pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin -
Și tămîioși galbeni ca soarele de vară.




Se-aprind fantasmagoric caise și gutui :
Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ca mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.