D-LUI C. HURMUZACHI
Tu, care în beție de oarbă lingușire
Pentru-un stăpîn la care de ieri te-ai slugărit
Reverși fără mustrare venin și clevetire
Pe cei ce sînt în viață și pe cei ce-au murit.
Tu, care în Moldova ce-acum îți este mumă,
Perzînd recunoștința, uitînd pe-a tăi amici,
Cutezi s-arunci în public batjocora infamă
Chiar fiilor Moldovei care-au fost mucenici,
Tu, care verși disprețul pe-o epohă măreață,
Cînd Romînia-ntreagă din moarte s-au trezit
Ș-au arătat la lume că-ntr-însa este viață,
Căci are copii vrednici în sînul ei iubit,
Gîndește că-al tău strigăt răsună pin morminte,
În care zac martirii frumoaselor credinți,
Gîndește-te, sărmane, că bunul tău părinte
Te-aude și te plînge cu lacrime fierbinți.
1848
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...